Noul raport al Uniunii Interparlamentare (IPU) şi al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) constată faptul că Legislativele au angajamentul de a monitoriza Executivele, însă în practică se confruntă cu probleme majore în acest sens.

Potrivit Raportului global parlamentar pentru 2017, care va fi lansat duminică, 15 octombrie şi va coincide cu cea de a 137-a Adunare a IPU care se va desfășura la St. Petersburg, Federația Rusă (14-18 octombrie 2017), problemele cel mai frecvent menționate în procesul de control parlamentar se referă la capacități şi resurse, în timp ce mediul politic, implicarea restrânsă a executivului sau chiar obstrucția şi interesele concurente limitează mult mai des abilitatea parlamentarilor de a-şi exercita funcțiile de control în mod eficace.

Noul raport se axează pe supravegherea şi abilitatea Legislativului de a responsabiliza Executivul şi îndeamnă să fie reînnoit accentul pe controlul parlamentar din partea deputaților în Parlament, Executivelor şi a cetățenilor, subliniind importanța unor parteneriate mai robuste între Legislativ şi societatea civilă. De asemenea, raportul constată existența unei discrepanțe/carențe semnificative de informare şi comunicare între ramurile legislativ şi executiv, care frecvent dezavantajează Parlamentele.

Martin Chungong, Secretarul General al IPU, a menționat următoarele: “Esența controlului este de a asigura responsabilitatea pentru acțiunile întreprinse de acei care se află la putere, acei care guvernează. Prezentul raport oferă căi concrete menite să îmbunătățească controlul. Recomandările sunt elaborate, acum e rândul nostru al tuturor să fortificăm controlul, în fiecare din contextele noastre.”

Salutând lansarea noului raport, Achim Steiner, Administratorul PNUD, a spus următoarele: “Controlul executivului constituie o funcție principală a Parlamentului şi este critică pentru asigurarea faptului că populația beneficiază de servicii esențiale, consolidând responsabilitatea în conformitate cu Obiectivul de dezvoltare durabilă 16 cu privire la pace, justiție şi instituții puternice. Sunt încrezător de faptul că acest raport va aduce o contribuție semnificativă în atingerea dezvoltării durabile a umanității, astfel cum se preconizează în Agenda 2030 şi sper că Legislativele din toată lumea vor lua în considerare în mod serios constatările şi recomandările acestui raport.”

Peste 350 de deputați în Parlament din 120 de țări, inclusiv parlamentari din partidele aflate la guvernare şi din partidele de opoziție, bărbați şi femei de toate vârstele, au contribuit la formularea constatărilor raportului.

Principalele constatări ale raportului sunt:

• Controlul parlamentar este principala garanție împotriva abuzului de putere şi corupției şi contribuie la asigurarea faptului că politicile şi acțiunile Executivului au la bază angajamentele asumate față de poporul pe care îl serveşte.

• O serie de activități de control sunt realizate de Legislativele din lumea întreagă în vederea responsabilizării Executivelor. De exemplu, în anul 2015:
  • 103 camere parlamentare din 85 de țări au organizat peste 2200 de audieri publice;
  • Peste 210.000 de interpelări parlamentare au fost adresate miniştrilor pe aspecte de portofoliu;
  • Au fost create peste 100 comisii speciale de anchetă; şi
  • Legislativele au primit mai mult de 3000 de rapoarte de la departamente guvernamentale referitoare, îndeosebi, la prestarea serviciilor de Executiv.

Cu toate acestea, problemele care limitează abilitatea Legislativelor de a responsabiliza Executivele includ aspectele legate de capacitate şi resurse, precum şi de mediul politic, implicarea restrânsă a Executivelor şi interesele concurente.

Raportul propune un scenariu pentru fortificarea controlului parlamentar, această funcție fiind poziționată în topul priorităților, care mai includ: consolidarea mandatului şi a capacității de control, realizarea comună a funcției de control împreună cu partenerii, asigurând buna utilizare a puterii legislative de control, edificarea suportului public pentru control şi valorificarea oportunităților disponibile deputaților în Parlament în vederea configurării mediului de control parlamentar.