Notarii și mediatorii se bucură de cea mai mare încredere în rândul profesioniștilor din domeniul justiției, fiind apreciați pentru echitate, eficacitate și atitudine respectuoasă față de către cei care au interacționat cu sistemul de justiție. Totodată, persoanele cu venituri mai mici și cele din grupuri vulnerabile apelează mai rar la serviciile profesioniștilor din sistemul judiciar pentru a-și soluționa problemele, în mod special din cauza lipsei cunoștințelor de specialitate.

Sunt câteva dintre constatările unui studiu sociologic PNUD privind accesul la justiție, prezentat pe 25 martie 2025 la o masă rotundă găzduită de Ministerul Justiției. Cercetarea a fost elaborată cu sprijinul financiar al Germaniei și Suediei. Pentru realizarea acesteia, în perioada aprilie-august 2024 au fost desfășurate focus-grupuri și sondaje în rândul persoanelor care au interacționat cu profesioniștii și instituțiile din sistemul de justiție, pe un eșantion de 3066 de persoane cu vârsta de peste 18 ani, de pe întreg teritoriul țării.

Aproximativ o treime dintre respondenți (31,6%)  au fost implicați în cel puțin un litigiu în ultimii patru ani, potrivit studiului. Cel mai frecvent tip de litigii a vizat conflictele cu vecinii (17,3%) și serviciile sociale sau publice (12,6%), urmate de probleme legate de poliție, angajare și litigii funciare. Tipurile litigiilor variază în funcție de grupurile demografice și socio-economice. Rezidenții din mediul rural, bărbații și persoanele cu venituri mai ridicate au mai frecvent litigii funciare, legate de serviciile de asistență socială și de angajare în câmpul muncii. Persoanele cu venituri mai mici sunt afectate disproporționat de litigiile privind asistența socială și violența domestică, evidențiind corelația dintre vulnerabilitatea economică și dificultățile în exercitarea drepturilor.

O altă constatare a studiului PNUD este interesul redus față de litigii și capacitatea scăzută de soluționare a acestora. Deși majoritatea respondenților solicită îndrumare inițială de la persoane de încredere (59,6%) sau instituții (63,1%), eficacitatea acestui sprijin variază semnificativ. Mai mult, 37,5% dintre participanții la studiu care au apelat la instituții au renunțat la soluționarea litigiilor, invocând bariere sistemice semnificative. Din acest motiv, instituțiile din Republica Moldova sunt percepute nuanțat în ceea ce privește viteza și eficiența în gestionarea disputelor.

Respondenții care s-au adresat notarilor și mediatorilor au menționat că au fost foarte satisfăcuți de calitatea muncii acestora în proporție de 86,5% și, respectiv, 78,5%. La întrebarea cât de clar instituțiile le-au explicat procedurile, participanții la studiu au spus că cel mai impresionați au fost de notari (88,9%), mediatori (78,6%), avocați (64,2%) și executorii judecătorești (61,5%). La acest capitol au fost apreciate pozitiv instanțele de judecată și poliția: 47,7% din cei care s-au adresat în instanțele de judecată au afirmat că le-au fost explicate procedurile vs. 37,7% în cazul poliției.

Studiul constată disparități în nivelul de alfabetizare juridică a cetățenilor, cu diverse grade de informare cu privire la principalele prevederi legale. Deși majoritatea cetățenilor au cunoștințe solide despre drepturile procedurale, cum ar fi cerința de autorizație pentru perchezițiile la domiciliu (83,1%) și dreptul la avocat după reținere (69,3%), cunoașterea altor domenii rămâne limitată. Astfel, doar 27,7% au identificat corect drepturile de integrare a copiilor cu dizabilități în învățământul general și doar 56% cunosc dreptul femeilor de a divorța fără acordul soțului. Totodată, dreptul femeilor la remunerare egală pentru o muncă de valoare egală este mai bine cunoscut (78,5%), ceea ce sugerează o conștientizare mai ridicată a aspectelor legate de egalitatea de gen și de cadrul juridic relevant. 

Se atestă un nivel ridicat de neîncredere în sistemul de justiție din Republica Moldova, cu 44,6% dintre respondenți având puțină încredere sau deloc în acesta, și doar 11,2% manifestând un nivel ridicat de încredere. Neîncrederea este mai pronunțată în rândul bărbaților, al rezidenților din mediul urban, al persoanelor vârstnice și al celor care se confruntă cu dificultăți economice. În același timp, persoanele care au interacționat direct cu instituțiile din sistemul de justiție raportează niveluri mai ridicate de încredere, sugerând o discrepanță între percepțiile publice și experiențele utilizatorilor.

Conform studiului, grupurile vulnerabile din Republica Moldova se confruntă cu obstacole semnificative și complexe în ceea ce privește accesul la justiție. Acestea raportează adesea tratamente indiferente sau chiar ostile din partea instituțiilor de drept și a profesioniștilor din domeniul juridic, ceea ce ar putea eroda încrederea în sistemul de justiție. Cunoștințele limitate despre drepturile și procedurile  legale reprezintă o problemă recurentă, în special pentru minoritățile etnice, refugiați, persoane strămutate intern și persoane cu dizabilități.

Inaccesibilitatea fizică a instanțelor de judecată și a altor instituții din sistem afectează disproporționat persoanele cu dizabilități, iar ineficiențele sistemice și întârzierile prelungite descurajează victimele violenței domestice și alte grupuri vulnerabile să apeleze la justiție. Asistența din partea rețelelor informale și a organizațiilor societății civile joacă un rol crucial în remedierea acestor lacune, oferind asistență juridică, sprijin emoțional și mecanisme alternative de soluționare a disputelor. Totuși, aceste sisteme informale nu au, de multe ori, autoritatea necesară pentru a soluționa litigiile complexe, lăsând participanții fără soluții durabile.

Pentru a îmbunătăți situația din sectorul justiției și a asigura accesul tuturor la un proces echitabil, autorii au recomandat mai multe măsuri care trebuie întreprinse de către autorități și care ar putea sta la baza elaborării politicilor publice în acest sens: 

• fortificarea cunoașterii legii și sensibilizarea privind acțiunile de întreprins în cazul disputelor curente/cotidiene/uzuale;
• edificarea încrederii în sistemul de justiție;
• utilizarea într-o măsură mai mare a medierii;
• sporirea în continuare a accesului la un sistem funcțional de asistență juridică;
• continuarea acțiunilor de combatere a corupției în sistemul de justiție;
• îmbunătățirea accesului la justiție pentru grupurile vulnerabile;
• mobilizarea abordărilor inovative și empirice pentru a spori accesul la justiție etc.